From the Research
Vertijul periferic, în special tulburările vestibulare, este asociat cu o probă Romberg pozitivă. Acest lucru se întâmplă atunci când o persoană poate menține echilibrul cu ochii deschiși, dar devine instabilă atunci când își închide ochii, indicând faptul că se bazează puternic pe inputul vizual pentru a compensa disfuncția vestibulară. Testul revelează o propriocepție sau funcție vestibulară afectată, deoarece aceste sisteme ajută în mod normal la menținerea echilibrului atunci când inputul vizual este eliminat. Condițiile comune care cauzează un test Romberg pozitiv includ vertijul paroxistic benign pozițional (BPPV), neurita vestibulară, boala Meniere și alte tulburări vestibulare periferice 1.
Testul funcționează pentru că, în mod normal, oamenii mențin echilibrul prin trei sisteme senzoriale: vizual, vestibular și proprioceptiv. Atunci când sistemul vestibular este compromis, închiderea ochilor elimină compensația vizuală, rezultând într-o înclinare sau cădere spre partea afectată. Acest lucru distinge vertijul periferic de cauzele centrale, deoarece vertijul central prezintă, de obicei, anomalii indiferent de starea ochilor.
Într-un studiu recent, publicat în European Journal of Neurology, s-a examinat contribuția vestibulară la testul Romberg și s-a demonstrat că testul poate fi util în evaluarea funcției vestibulare, în special a canalelor semicirculare și a organelor otolitice 1. De asemenea, un alt studiu a arătat că testul Romberg poate fi util în depistarea tulburărilor vestibulare, în special la persoanele în vârstă 2.
În concluzie, vertijul periferic, în special tulburările vestibulare, este asociat cu o probă Romberg pozitivă, și testul poate fi util în evaluarea funcției vestibulare și în depistarea tulburărilor vestibulare.