What is the treatment for urticaria?

Tratamentul urticariei

Tratamentul de primă linie pentru urticarie este reprezentat de antihistaminicele H1 de generația a doua (nesedative), care pot fi crescute până la de 4 ori doza standard în cazurile refractare, urmate de omalizumab ca terapie de linia a doua și ciclosporină ca terapie de linia a treia pentru cazurile de urticarie cronică rezistentă la tratament. 1

Algoritm de tratament pentru urticarie

Urticaria acută

1. Antihistaminice H1 de generația a doua (nesedative):

   • Cetirizină, loratadină, desloratadină, fexofenadină, levocetirizină
   • Doză standard inițial, cu posibilitatea creșterii până la de 4 ori doza standard în cazurile severe 1

2. Pentru cazurile severe care nu răspund la antihistaminice:

   • Corticosteroizi orali pentru perioade scurte (ex. prednisolon 50 mg zilnic pentru 3 zile) 1, 2
   • Adrenalină intramusculară în cazurile de angioedem laringian sever sau anafilaxie 1

Urticaria cronică

1. Pasul 1: Antihistaminice H1 de generația a doua:

   • Începe cu doză standard
   • Crește până la de 4 ori doza standard dacă nu se obține control complet
   • Menține tratamentul cel puțin 3 luni după obținerea controlului complet 1

2. Pasul 2: Omalizumab (pentru cazurile refractare la antihistaminice):

   • Doză inițială: 300 mg la fiecare 4 săptămâni
   • În caz de răspuns insuficient, se poate crește doza până la 600 mg la fiecare 14 zile
   • Permite până la 6 luni pentru evaluarea răspunsului 1

3. Pasul 3: Ciclosporină (pentru cazurile refractare la omalizumab):

   • Doză: 4 mg/kg/zi
   • Monitorizare tensiune arterială și funcție renală la fiecare 6 săptămâni 1

Tratamente adjuvante

• Combinații de antihistaminice:

  • Adăugarea unui antihistaminic H2 (ranitidină, cimetidină) la un antihistaminic H1 1, 3
  • Adăugarea unui antihistaminic sedativ (clorfenamină, hidroxizină) seara pentru ameliorarea pruritului nocturn 1

• Antileucotriene (montelukast):

  • Pot fi benefice în special pentru urticaria indusă de aspirină sau urticaria autoimună 1
  • Eficacitate imprevizibilă, nu sunt recomandate ca monoterapie 1

Considerații speciale

Urticaria fizică

• Urticaria dermografică: combinația antihistaminic H1 + antihistaminic H2 (ex. clorfenamină + cimetidină) 3
• Urticaria la presiune: pot fi necesare corticosteroizi pentru perioade scurte sau sulfasalazină/dapsonă în cazurile corticodependente 1

Sarcină și alăptare

• Evitarea antihistaminicelor în primul trimestru de sarcină
• Clorfenamina este preferată când terapia antihistaminică este necesară în sarcină datorită profilului de siguranță îndelungat 1

Insuficiență renală

• Acrivastina trebuie evitată în insuficiența renală moderată
• Cetirizina, levocetirizina și hidroxizina necesită reducerea dozei la jumătate 1

Insuficiență hepatică

• Mizolastina este contraindicată în insuficiența hepatică semnificativă
• Clorfenamina și hidroxizina trebuie evitate în boala hepatică severă 1

Puncte cheie pentru practică

• Antihistaminicele trebuie administrate regulat, nu doar când apar simptomele 4
• Peste 40% dintre pacienții cu urticarie prezintă un răspuns bun la antihistaminice 1
• Corticosteroizii orali trebuie limitați la cure scurte pentru urticaria acută severă sau angioedemul care afectează cavitatea bucală 1
• Mai mult de jumătate dintre pacienții cu urticarie cronică vor prezenta rezoluția sau ameliorarea simptomelor în decurs de un an 5
• Terapiile imunomodulatoare pentru urticaria cronică autoimună trebuie rezervate pacienților cu boală invalidantă care nu au răspuns la tratamentele convenționale optime 1

Abordarea "cât de mult este necesar și cât de puțin este posibil" este recomandată, cu creșterea treptată a tratamentului în funcție de controlul bolii și reducerea acestuia după obținerea controlului complet pentru cel puțin 3 luni consecutive 1.