Testul de hidrogen respirator este metoda recomandată pentru diagnosticarea intoleranței la lactoză
Testul de hidrogen respirator (breath hydrogen test) este cea mai recomandată metodă de laborator pentru diagnosticarea intoleranței la lactoză, fiind superioară testelor de toleranță la lactoză și având sensibilitate și specificitate similare cu testele directe de măsurare a activității lactazei intestinale. 1
Metode disponibile pentru diagnosticarea intoleranței la lactoză
Există mai multe metode pentru diagnosticarea deficienței de lactază, însă niciuna nu reprezintă un "standard de aur" absolut:
Testul de hidrogen respirator:
- Este cea mai utilizată metodă în practica clinică 1, 2
- Procedura implică ingestia a 25-50 g lactoză dizolvată în 200-500 ml apă după un post de noapte
- Probele de respirație sunt colectate la intervale de 15-30 minute timp de trei ore
- O creștere a concentrației de hidrogen cu mai mult de 20 ppm față de nivelul bazal este compatibilă cu diagnosticul pozitiv 1
- Avantaje: neinvaziv, ieftin, sensibilitate și specificitate ridicate, ușor de efectuat 2
Testul de toleranță la lactoză:
- Măsoară glicemia sau galactozemia serică după administrarea orală de lactoză
- Mai puțin precis decât testul de hidrogen respirator 1
Măsurarea directă a activității lactazei:
- Necesită biopsie intestinală (invazivă)
- Sensibilitate și specificitate similare cu testul de hidrogen respirator 1
Teste genetice:
- Pot identifica variante genetice asociate cu deficiența de lactază 2
- Mai puțin utilizate în practica clinică de rutină
Protocol recomandat pentru testul de hidrogen respirator
Pentru maximizarea acurateței diagnostice:
- Pacientul trebuie să fie à jeun peste noapte
- Se administrează 25-50 g lactoză dizolvată în 200-500 ml apă
- Se colectează probe de respirație la:
- Momentul 0 (înainte de administrarea lactozei)
- La intervale de 15-30 minute timp de 3 ore
- O creștere a concentrației de hidrogen cu peste 20 ppm față de valoarea bazală indică un test pozitiv 1
Pentru eficiență și acuratețe optimă, un protocol simplificat cu trei probe (la 0 min, 120 min și 210 min) poate fi utilizat, având o rată de rezultate fals negative de doar 2,1% 3.
Limitări și precauții
- Testul de hidrogen respirator are o rată de rezultate fals negative de până la 25% 1
- Aproximativ 18% dintre pacienți pot fi "non-excretori de hidrogen", ceea ce poate afecta rezultatele testului 4
- Un rezultat negativ nu exclude diagnosticul, astfel încât o probă terapeutică cu dietă fără lactoză ar trebui luată în considerare dacă suspiciunea clinică rămâne ridicată 1
- Simptomele raportate de pacienți corelează slab cu dovezile obiective și nu pot fi considerate de încredere pentru diagnostic 1
Considerații speciale
- Testul este recomandat în special pentru pacienții care consumă regulat mai mult de 280 ml de lapte sau produse lactate echivalente 1
- Este important de luat în considerare grupul etnic al pacientului, deoarece prevalența deficienței de lactază variază semnificativ: până la 15% în populațiile nord-europene, până la 80% la persoanele de origine africană sau latino-americană, și până la 100% la americanii nativi și asiatici 5
- Severitatea malabsorbției de lactoză variază considerabil între pacienți, majoritatea putând ingera până la 350 ml de lapte zilnic fără simptome 5
Testul de hidrogen respirator reprezintă astfel metoda optimă pentru diagnosticarea intoleranței la lactoză, oferind cel mai bun echilibru între acuratețe diagnostică, confort pentru pacient și cost-eficiență.