What muscles are responsible for flexion of the leg at the thigh?

Mușchii care realizează flexia gambei pe coapsă

Mușchii care realizează flexia gambei pe coapsă sunt în principal grupul mușchilor ischiogambieri (hamstring), care include biceps femoral, semitendinos și semimembranos, precum și mușchiul gastrocnemian.

Grupul mușchilor ischiogambieri (hamstring)

Mușchii ischiogambieri sunt principalii flexori ai gambei pe coapsă și includ:

1. Biceps femoral - format din două capete:

   • Capul lung (biceps femoris long head) - are originea pe tuberozitatea ischiatică
   • Capul scurt (biceps femoris short head) - are originea pe linia aspră a femurului
   • Inserția: pe capul fibulei și condilul lateral al tibiei
   • Funcție: flexia gambei și rotația externă a gambei flectate 1

2. Mușchiul semitendinos (semitendinosus):

   • Originea: pe tuberozitatea ischiatică, printr-un tendon comun cu capul lung al bicepsului femoral
   • Inserția: pe fața medială a extremității proximale a tibiei
   • Funcție: flexia gambei și rotația internă a gambei flectate 2

3. Mușchiul semimembranos (semimembranosus):

   • Originea: pe tuberozitatea ischiatică
   • Inserția: pe condilul medial al tibiei
   • Funcție: flexia gambei și rotația internă a gambei flectate 2

Alți mușchi care contribuie la flexia gambei

1. Mușchiul gastrocnemian (gastrocnemius):

   • Originea: pe condilii femurali (capul medial și lateral)
   • Inserția: prin tendonul lui Ahile pe tuberozitatea calcaneană
   • Funcție: flexia gambei pe coapsă și flexia plantară a piciorului

2. Mușchiul popliteu:

   • Originea: pe condilul lateral al femurului
   • Inserția: pe fața posterioară a tibiei
   • Funcție: flexia gambei și rotația internă a gambei flectate

Aspecte biomecanice importante

• Mușchii ischiogambieri sunt biarticulari (cu excepția capului scurt al bicepsului femoral), acționând atât la nivelul articulației șoldului (extensori), cât și la nivelul genunchiului (flexori) 3.

• Eficiența acestor mușchi ca flexori ai genunchiului depinde de poziția articulației șoldului - sunt mai eficienți când șoldul este în extensie 3.

• Studiile electromiografice arată că mușchiul semimembranos prezintă cea mai mare activitate electrică în timpul flexiei genunchiului, urmat de semitendinos și biceps femoral (capul lung) 3.

Particularități anatomice și implicații clinice

• Unghiul de origine al tendonului comun (biceps femoral capul lung și semitendinos) la nivelul tuberozității ischiatice este mai mare (aproximativ 12°) comparativ cu cel al semimembranosului (aproximativ 6°), ceea ce poate explica diferențele în incidența leziunilor acestor mușchi 4.

• Răspunsul la exercițiul fizic intens diferă între regiunile proximală, mijlocie și distală ale mușchilor ischiogambieri, cu modificări mai pronunțate la nivelul mușchiului semitendinos 5.

Evaluarea clinică a flexiei gambei

În evaluarea clinică a flexiei gambei, este important să se testeze:

• Forța de flexie a genunchiului în diferite poziții ale șoldului
• Prezența durerii la contracția izometrică sau concentrică
• Amplitudinea mișcării de flexie a genunchiului (normal 130-150°)
• Stabilitatea articulară în timpul flexiei

Patologii asociate flexorilor gambei

• Leziuni musculare ale ischiogambierilor - frecvente la sportivi
• Contracturi ale flexorilor genunchiului - pot limita extensia genunchiului
• Crampe musculare - pot afecta în special mușchii gastrocnemieni 6
• Tendinopatii ale ischiogambierilor - durere la nivelul inserției pe tuberozitatea ischiatică

Înțelegerea anatomiei și funcției acestor mușchi este esențială pentru evaluarea corectă a patologiilor asociate și pentru planificarea programelor de recuperare în cazul leziunilor.