Can Erythrocyte Sedimentation Rate (ESR) increase in intestinal parasitosis?

Creșterea VSH în parazitozele intestinale

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) poate crește în unele parazitoze intestinale, dar nu este un marker specific și nu este prezent în mod constant în toate infecțiile parazitare intestinale.

Relația dintre parazitoze intestinale și markerii inflamatori

Parazitozele intestinale pot determina răspunsuri inflamatorii în organism care se pot reflecta în modificări ale markerilor inflamatori, inclusiv VSH:

• Mecanismul inflamator: Infecțiile parazitare pot declanșa un răspuns inflamator sistemic, care poate duce la creșterea VSH 1
• Variabilitate în funcție de parazit: Răspunsul inflamator diferă în funcție de tipul de parazit și de încărcătura parazitară

Tipuri de parazitoze și răspunsul inflamator

1. Parazitoze cu răspuns inflamator semnificativ:

   • Infecțiile cu Entamoeba histolytica - pot provoca ulcerații intestinale, diaree cu sânge și pot determina creșterea VSH 2
   • Strongyloides stercoralis - în special în sindromul de hiperinfecție poate determina creșterea markerilor inflamatori 3
   • Fascioliaza (Fasciola hepatica) - poate fi asociată cu eozinofilie marcată și creșterea VSH 4

2. Parazitoze cu răspuns inflamator variabil:

   • Giardia lamblia - deși frecventă, nu determină constant creșterea VSH 4
   • Enterobius vermicularis (oxiuri) - rareori asociat cu creșterea semnificativă a VSH 2

Valoarea diagnostică a VSH în parazitoze

VSH are o valoare diagnostică limitată în parazitozele intestinale din următoarele motive:

• Specificitate scăzută: VSH este un marker inflamator nespecific care poate fi crescut în numeroase afecțiuni 1
• Sensibilitate variabilă: În multe parazitoze intestinale, VSH poate rămâne în limite normale 1
• Utilitate în context clinic: VSH trebuie interpretat întotdeauna în contextul clinic și împreună cu alți markeri inflamatori 5

Abordarea diagnostică recomandată

Pentru diagnosticul parazitozelor intestinale, se recomandă:

1. Examinarea materiilor fecale:

   • Examen coproparazitologic direct și prin metode de concentrare 1
   • Teste pentru detectarea antigenelor parazitare specifice 1

2. Teste serologice pentru paraziți specifici (în special pentru Entamoeba histolytica) 2

3. Markeri inflamatori complementari:

   • Proteina C reactivă (CRP) - poate fi mai sensibilă decât VSH în unele infecții 5
   • Hemoleucograma completă - pentru detectarea eozinofilie, care este mai frecventă în infecțiile helmintice 1, 4

Situații clinice particulare

• Parazitoze severe sau diseminate: În cazurile de parazitoze severe sau diseminate (ex. strongiloidiază diseminată), VSH poate fi semnificativ crescut 3

• Coinfecții: Prezența simultană a infecției parazitare și a altor infecții poate determina creșteri mai importante ale VSH 6

• Complicații extraintestinale: Parazitozele cu implicare extraintestinală (ex. abcese hepatice amibiene) sunt mai frecvent asociate cu creșterea VSH 2

Concluzii practice

• VSH nu este un test specific pentru diagnosticul parazitozelor intestinale
• Un VSH normal nu exclude prezența unei parazitoze intestinale
• Diagnosticul parazitozelor intestinale se bazează pe examinarea materiilor fecale și alte teste specifice
• VSH poate fi util ca marker de monitorizare a răspunsului la tratament în parazitozele severe

În concluzie, deși VSH poate fi crescut în unele parazitoze intestinale, valoarea sa diagnostică este limitată, iar interpretarea trebuie făcută întotdeauna în contextul clinic și al altor investigații specifice.