Tratamentul pericarditei la adulți
Tratamentul de primă linie pentru pericardită include aspirina sau AINS (cum ar fi ibuprofenul) împreună cu colchicina, cu protecție gastrică. 1, 2
Terapia de primă linie
- Aspirina (750-1000 mg la fiecare 8 ore) sau ibuprofenul (600 mg la fiecare 8 ore) sunt recomandate ca tratament anti-inflamator de primă linie pentru 1-2 săptămâni 1, 2
- Alegerea între AINS trebuie bazată pe istoricul pacientului, bolile concomitente și contraindicații 2
- Colchicina trebuie adăugată la AINS/aspirină ca parte a terapiei de primă linie, în doze ajustate în funcție de greutate: 0,5 mg o dată pe zi dacă <70 kg sau 0,5 mg de două ori pe zi dacă ≥70 kg 1, 2
- Durata tratamentului cu colchicină trebuie să fie de 3 luni 1, 2
- Protecția gastrică trebuie asigurată cu toate regimurile AINS 1, 2
Durata tratamentului și monitorizarea
- Durata tratamentului trebuie ghidată de simptome și normalizarea proteinei C reactive (PCR) 1, 2
- PCR trebuie monitorizată regulat pentru a evalua răspunsul la tratament și a ghida durata terapiei 1, 2
- Reducerea treptată a dozelor trebuie luată în considerare pentru aspirină și AINS (aspirină cu 250-500 mg la fiecare 1-2 săptămâni; ibuprofen cu 200-400 mg la fiecare 1-2 săptămâni) 1, 2
- Reducerea treptată a colchicinei nu este obligatorie, dar poate fi luată în considerare pentru a preveni persistența simptomelor și recurența 1
Terapia de linia a doua
- Corticosteroizii în doze mici până la moderate (prednison 0,2-0,5 mg/kg/zi) trebuie luați în considerare doar în cazurile de contraindicație/eșec al aspirinei/AINS și colchicinei, și când o cauză infecțioasă a fost exclusă 1, 2
- Corticosteroizii NU sunt recomandați ca terapie de primă linie din cauza riscului de a favoriza evoluția cronică a bolii și dependența de medicamente 1, 3
- Doza inițială de corticosteroizi trebuie menținută până la rezolvarea simptomelor și normalizarea PCR, apoi trebuie luată în considerare reducerea treptată 1
Considerații speciale
- Restricția de efort fizic trebuie luată în considerare până când simptomele se rezolvă și PCR, ECG și ecocardiograma se normalizează 1, 2
- Pentru sportivi, restricția de efort fizic trebuie să dureze cel puțin 3 luni 1, 2
- Pentru non-sportivi, o perioadă mai scurtă (până la remisie) poate fi adecvată 1
Capcane și precauții
- Tratamentul inadecvat al primului episod este o cauză frecventă de recurență 2, 4
- Corticosteroizii oferă un control rapid al simptomelor, dar pot crește riscul de cronicizare și recurență 2, 3
- Ratele de recurență după episodul inițial variază între 15-30% fără colchicină, crescând la 50% după prima recurență 2, 4
- Riscul de pericardită constrictivă variază în funcție de etiologie: scăzut (<1%) pentru cauze idiopatice/virale, intermediar (2-5%) pentru cauze autoimune/neoplazice și ridicat (20-30%) pentru cauze bacteriene 2
- Tamponada cardiacă apare rar în pericardita idiopatică, dar este mai frecventă în etiologii specifice precum malignitatea sau pericardita purulentă 2
Managementul cazurilor refractare
- Pentru pacienții care necesită doze inacceptabil de mari de corticosteroizi pe termen lung sau care nu răspund la terapiile anti-inflamatorii, se pot lua în considerare agenți imunomodulatori 5, 3
- Opțiunile includ azatioprina, imunoglobulinele intravenoase (IVIG) sau antagoniștii receptorilor IL-1 (anakinra, rilonacept) 5, 3, 4