Cauze posibile ale nivelurilor crescute de IgG și IgA totale
Nivelurile crescute concomitent de IgG și IgA totale indică cel mai frecvent inflamație cronică, infecții persistente sau boli autoimune, reprezentând o hipergammaglobulinemie policlonală care necesită investigații pentru identificarea cauzei subiacente.
Cauze principale
Inflamație cronică și infecții
- Infecțiile cronice pulmonare (cum ar fi bronșiectaziile) produc frecvent creșteri policlonale ale IgG și IgA serice ca răspuns la inflamația și infecția persistentă 1
- Infecțiile parazitare pot determina creșteri marcate ale imunoglobulinelor, inclusiv IgG și IgA 2
- Infecțiile bacteriene recurente cu germeni încapsulați pot fi atât cauză, cât și consecință a anomaliilor imunoglobulinelor 3
Boli autoimune
- Hepatita autoimună se caracterizează prin hipergammaglobulinemie policlonală cu IgG crescut (>1,5 ori limita superioară a normalului în 85% din cazuri), fiind un criteriu diagnostic major 2
- Nivelurile crescute de IgG sunt o caracteristică distinctivă a hepatitei autoimune, în timp ce IgA și IgM sunt de obicei normale (IgA sau IgM crescute sugerează alte boli precum hepatita alcoolică sau ciroza biliară primară) 2
- Bolile autoimune tiroidiene (anticorpi anti-TPO pozitivi) se asociază frecvent cu alte afecțiuni autoimune și pot prezenta anomalii ale imunoglobulinelor 4
- Deficiența de IgA (când este prezentă) se asociază semnificativ cu boli autoimune, sugerând o legătură genetică comună 5
Imunodeficiențe primare
- Unele sindroame de imunodeficiență pot prezenta hipergammaglobulinemie policlonală paradoxală 1
- Pacienții cu deficiență simptomatică de IgA pot avea niveluri semnificativ crescute de IgG seric (în special IgG1 și IgG2) ca mecanism compensator 6
- Deficiențele de subclase IgG pot apărea cu niveluri totale de IgG normale sau chiar crescute 3
Stimulare antigenică cronică
- Expunerea microbiană intensă în condiții socio-economice precare determină creșteri compensatorii ale IgG la indivizii cu deficiență de IgA 6
- Inflamația cronică de orice etiologie poate declanșa creșteri policlonale ale imunoglobulinelor 1
Diferențierea de gammapatiile monoclonale
Este esențial să se diferențieze creșterile policlonale de cele monoclonale, deoarece gammapatiile monoclonale (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenström, MGUS) apar ca picuri discrete pe electroforeza proteinelor serice 1
- Electroforeza cu imunofixare serică (SIFE) trebuie efectuată când există suspiciunea unei proteine monoclonale pentru a confirma dacă creșterea este cu adevărat policlonală 1
- Hipergammaglobulinemia policlonală apare ca o elevație cu bază largă în regiunea gamma, reprezentând producția crescută de multiple tipuri de imunoglobuline 1
Investigații recomandate
Evaluare inițială
- Electroforeză proteine serice pentru confirmarea caracterului policlonal 1
- Hemoleucogramă completă cu formulă leucocitară pentru eozinofile 7
- Markeri inflamatori: proteina C reactivă, VSH 2
- Anticorpi anti-TPO (IgG) pentru evaluarea autoimunității tiroidiene 2
Investigații specifice în funcție de context clinic
- Pentru suspiciune de hepatită autoimună: transaminaze, bilirubină, anticorpi antinucleari (ANA), anticorpi anti-mușchi neted (SMA), anticorpi anti-LKM1, biopsie hepatică 2
- Pentru infecții cronice: culturi, teste serologice specifice, examen scaun pentru paraziți dacă există factori de risc geografici 7
- Pentru boli autoimune: paneluri serologice specifice în funcție de manifestările clinice 1
- Pentru imunodeficiență: răspuns la vaccinuri pneumococice, subclase IgG, populații limfocitare B 2
Capcane clinice importante
- Nu presupuneți automat boală alergică bazându-vă doar pe IgE crescut concomitent - IgE este nespecific, găsindu-se crescut la 55% din populația generală SUA și în infecții parazitare, anumite malignități și boli autoimune 2, 7
- Nivelurile crescute de imunoglobuline, în special IgG, pot semnala boală subclinică și sunt asociate cu risc crescut de mortalitate prin cauze infecțioase 8
- Medicamentele pot induce anomalii ale imunoglobulinelor: fenitoina, carbamazepina, acid valproic, sulfasalazina, aur, penicilamină, hidroxiclorochină, AINS pot cauza deficiență de IgA sau hipogammaglobulinemie reversibilă 2
- Monitorizați evoluția: în hepatita autoimună, nivelurile de imunoglobuline corelează cu severitatea bolii și răspunsul la tratament, normalizarea lor indicând remisiune 2
Semnificație prognostică
- Nivelurile foarte crescute de IgG (>1,5 ori limita superioară) și mutațiile nule ale genei filagrinei tind să prezică un curs mai sever și prelungit al bolii în dermatita atopică 2
- Hipergammaglobulinemia policlonală se asociază cu risc crescut de infecții, tromboză și tulburări osoase (osteoporoză, fracturi) 1
- Raportul crescut IgG anti-TPO/IgE total este cel mai bun marker surogat pentru urticaria cronică spontanee autoimună 2