Why are eosinophilic gastritis and acute alimentary gastritis considered distinct entities within acute gastritis?

De ce gastrita eozinofilică și gastrita acută alimentară sunt entități distincte în cadrul gastritelor acute

Gastrita eozinofilică și gastrita acută alimentară sunt clasificate separat deoarece reprezintă mecanisme patologice diferite, distribuții anatomice distincte și răspunsuri terapeutice divergente, chiar dacă ambele implică infiltrație eozinofilică.

Diferențe fundamentale de mecanism patologic

Gastrita eozinofilică (EG)

• Este o boală inflamatorie cronică mediată de răspuns Th2, caracterizată prin infiltrație eozinofilică selectivă a tractului gastrointestinal, adesea declanșată de alergeni alimentari sau aeropurtați 1, 2
• Reprezintă o boală sistemică cu semnătură genetică distinctă, diferită de alte tulburări gastrointestinale eozinofilice, conform analizelor transcriptomice 3
• Necesită trei criterii diagnostice esențiale: simptome clinice sugestive, evidență histologică de infiltrație eozinofilică în peretele intestinal, și excluderea altor patologii cu manifestări similare 1

Gastrita acută alimentară

• Este o reacție acută de hipersensibilitate la alimente, de obicei autolimitată, fără caracterul cronic și recurent al gastritei eozinofilice
• Nu prezintă infiltrația masivă și stratificată caracteristică gastritei eozinofilice, care poate afecta straturile mucoase, musculare sau seroase conform clasificării Klein 1

Diferențe în prezentarea clinică și evoluție

Caracteristici ale gastritei eozinofilice

• Manifestări clinice proteiforme care depind de segmentele intestinale și straturile afectate, variind de la simptome nespecifice gastrointestinale până la obstrucție sau ascită 1, 2
• Evoluție cronică cu recăderi frecvente care necesită terapie de întreținere pe termen lung, spre deosebire de caracterul autolimitat al gastritei acute alimentare 1
• Asociere frecventă cu alte afecțiuni atopice (astm, rinită alergică, dermatită atopică) în până la 80% din cazuri 4
• Poate prezenta manifestări endoscopice caracteristice: rigiditate antrală gastrică, pliuri îngroșate, noduli mucozali 5

Caracteristici ale gastritei acute alimentare

• Debut acut după expunerea la aliment, cu rezoluție rapidă după eliminarea agentului cauzal
• Nu necesită terapie de întreținere pe termen lung și nu prezintă caracterul recurent al gastritei eozinofilice

Diferențe în abordarea diagnostică

Pentru gastrita eozinofilică

• Necesită biopsii multiple (5-6 biopsii aleatorii din fiecare sit) pentru a documenta infiltrația eozinofilică gastrică/duodenală, chiar în absența modificărilor endoscopice evidente 2
• Trebuie excluse sistematic alte cauze de eozinofililie: sindromul hipereozinofilic (eozinofile >1500 celule/μL cu afectare organică), infecții parazitare, medicamente, boli alergice 6, 4
• Evaluarea trebuie să includă: hemoleucogramă cu formulă, examen scaun pentru paraziți, serologie Strongyloides, revizuirea medicației 6, 4

Pentru gastrita acută alimentară

• Diagnosticul este clinic, bazat pe relația temporală clară între expunerea la aliment și simptome
• Nu necesită evaluare extensivă pentru excluderea sindromului hipereozinofilic sau alte cauze sistemice

Diferențe în abordarea terapeutică

Tratamentul gastritei eozinofilice

• Corticosteroizii (prednison) rămân pilonul terapeutic, dar boala necesită frecvent tratament de întreținere pe termen lung datorită caracterului cronic recurent 1, 2
• Opțiuni terapeutice multiple sunt necesare: budesonid, restricții dietetice, agenți economisitori de steroizi (inhibitori de leucotriene, azatioprină, antihistaminice, stabilizatori de mastocite) 1
• Terapii biologice emergente: anticorpi monoclonali anti-IL-4, IL-5, TNFα, integrina α4β7, IgE, și anticorpi anti-siglec (AK002) 2
• Mai mult de o treime din pacienți pot obține remisiune spontană, dar majoritatea necesită intervenții dietetice și/sau farmacologice 2

Tratamentul gastritei acute alimentare

• Eliminarea alimentului cauzal este suficientă în majoritatea cazurilor
• Nu necesită terapie corticosteroidă prelungită sau agenți imunosupresori

Diferențe în contextul bolilor gastrointestinale eozinofilice (EGID)

• Gastrita eozinofilică face parte din spectrul EGID, alături de esofagita eozinofilică (EoE), enterita eozinofilică și colita eozinofilică, toate având mecanisme patologice comune mediate de inflamația tip 2 2, 3, 7
• EGID non-EoE (inclusiv gastrita eozinofilică) sunt mai dificil de tratat decât EoE și prezintă o progresie naturală diferită 2, 7
• Gastrita eozinofilică are caracteristici similare cu EoE (inflamație Th2 declanșată de alergeni alimentari), dar analiza transcriptomică arată că este mai degrabă o boală sistemică cu semnătură genetică diferită 3

Capcane clinice importante

• Eosinofilia periferică apare doar în 10-50% din cazurile de gastrite eozinofilice la adulți, deci absența ei nu exclude diagnosticul 4
• Aspectul endoscopic poate fi normal în gastrita eozinofilică, de aceea este vital să menținem un indice ridicat de suspiciune la pacienții atopici și să obținem biopsii multiple aleatorii 2
• Utilizarea recentă de corticosteroizi poate reduce artificial numărul de eozinofile din sânge, mascând diagnosticul 8
• Gastrita eozinofilică este frecvent subdiagnosticată datorită rarității, manifestărilor clinice heterogene și posibilei aparențe endoscopice normale 2