Clasificarea Montreal pentru Boala Crohn
Da, clasificarea Montreal este sistemul standard utilizat pentru stabilirea formei clinico-patologice a bolii Crohn, fiind adoptată în practica clinică pentru a categoriza pacienții în funcție de vârsta la diagnostic, localizarea bolii și comportamentul bolii. 1, 2
Componentele Clasificării Montreal
Clasificarea Montreal include trei categorii principale care definesc fenotipul bolii Crohn 1:
Vârsta la Diagnostic (A)
Vârsta mai tânără la diagnostic (A1, A2) se corelează cu boală mai extinsă, necesitatea mai mare de imunosupresie și comportament mai complex al bolii 2.
Localizarea Bolii (L)
- L1: ileală
- L2: colonică
- L3: ileocolonică
- L4: boală gastrointestinală superioară (poate fi adăugată la L1-L3 când există boală concomitentă a tractului GI superior) 1, 2
Comportamentul Bolii (B)
- B1: non-stricturant, non-penetrant (inflamator)
- B2: stricturant
- B3: penetrant
- p: modificator pentru boala perianală (adăugat la B1-B3 când există boală perianală concomitentă) 1, 2
Avantajele Clasificării Montreal față de Vienna
Clasificarea Montreal a rafinat clasificarea Vienna anterioară (1998) prin următoarele îmbunătățiri 1:
- Adăugarea categoriei de debut precoce (A1: ≤16 ani) pentru a recunoaște severitatea mai mare a bolii la copii 1
- Eliminarea excluderii mutuale între boala gastrointestinală superioară și boala distală - în Montreal, L4 poate coexista cu L1-L3 1
- Separarea bolii perianale ca entitate distinctă de boala fistulizantă intestinală, recunoscând importanța clinică a acesteia 1
Aplicabilitatea Clinică și Limitări
Utilizare în Practica Clinică
Clasificarea Montreal a fost dezvoltată pentru adoptare în practica clinică și pentru a susține studiile genetice și serologice viitoare 1. Sistemul este utilizat pe scară largă de societățile majore de gastroenterologie 2.
Limitări Importante - Capcane Comune
Acordul inter-observator variabil: Clasificarea comportamentului bolii (B1-B3) prezintă cel mai mare grad de dezacord între clinicieni, cu doar 76% acord între specialiști și 48% între modele de inteligență artificială 3. Acordul este moderat pentru boala gastrointestinală superioară (κ=0.43-0.57) și comportamentul bolii (κ=0.46-0.54) 4, 3.
Natura unidirecțională: Clasificarea Montreal tradițională presupune ireversibilitatea complicațiilor, nepermiţând "downstaging" când boala regresează sub tratament 5. Studii recente arată că 90% dintre pacienți prezintă comportament inflamator la 5 ani când se utilizează o clasificare bidirecțională care permite regresie, comparativ cu doar 58% folosind sistemul unidirecțional clasic 5.
Nu descrie severitatea sau lungimea afectării: Clasificarea Montreal nu include informații despre lungimea segmentelor afectate, severitatea inflamației sau relația anatomică a fenotipurilor coexistente - informații esențiale pentru deciziile chirurgicale și medicale 1. Imagistica cross-secțională (CT/RMN enterografie) poate detecta continuum-ul morfologic și "complicațiile" coexistente cu regularitate 1.
Puncte specifice de dezacord: Clinicienii au dificultăți în definirea comportamentului bolii în raport cu simptomele obstructive, evaluarea extinderii bolii prin capsulă endoscopică video și evaluarea reversibilității fenotipului sub tratament 3.
Complementaritate cu Alte Sisteme
Clasificarea Montreal trebuie utilizată împreună cu alte instrumente pentru evaluarea completă 1, 2:
- Indicele de Activitate al Bolii Crohn (CDAI) pentru evaluarea severității inflamației (deși are limitări în corelarea cu severitatea endoscopică) 1, 2
- Scoruri endoscopice (CDEIS, SES-CD) pentru evaluarea obiectivă a inflamației mucoasei, care se corelează mai bine cu rezultatele pe termen lung decât scorurile simptomatice 2
- Biomarkeri (calprotectină fecală, CRP) pentru monitorizarea activității bolii, deoarece inflamația persistă frecvent fără simptome gastrointestinale 2, 6