How is a potassium (K) deficit, or hypokalemia, corrected?

Corectarea Deficitului de Potasiu în Hipokaliemie

Formula de Calcul și Limitările Sale

Formula menționată [Deficit K = (5 - K actual) × G × 0,3] este o aproximare utilă, dar trebuie înțeleasă în contextul limitărilor sale semnificative. 1

• Coeficientul 0,3 (sau 0,5 în alte variante) reprezintă volumul de distribuție al potasiului în spațiile extracelular și intracelular, dar această formulă presupune o distribuție uniformă care nu reflectă realitatea clinică 1
• Deficitul real de potasiu este mult mai mare decât sugerează modificările serice, deoarece doar 2% din potasiul corpului se află în spațiul extracelular 1
• Schimbările transcelulare (insulină, alcaloză, catecolamine) pot modifica dramatic potasiul seric fără a schimba stocurile totale de potasiu, iar pierderile continue (diuretice, diaree, vărsături) necesită recalculări repetate 1

Deficite Tipice în Contexte Clinice Specifice

• În cetoacidoza diabetică (DKA): deficitul tipic este de 3-5 mEq/kg greutate corporală (aproximativ 210-350 mEq pentru un adult de 70 kg) 1
• În starea hiperosmolară hiperglicemică (HHS): deficitul tipic este de 5-15 mEq/kg (aproximativ 350-1050 mEq pentru un adult de 70 kg) 1

Abordarea Practică a Corectării Hipokaliemiei

Prioritizarea Evaluării Inițiale

Înainte de orice suplimentare cu potasiu, verificați și corectați ÎNTOTDEAUNA magneziul - aceasta este cea mai frecventă cauză a eșecului tratamentului în hipokaliemia refractară. 1

• Hipomagneziemia cauzează disfuncția sistemelor de transport al potasiului și crește excreția renală de potasiu, făcând hipokaliemia rezistentă la tratament până când magneziul este corectat 1
• Aproximativ 40% dintre pacienții cu hipokaliemie au hipomagneziemie concomitentă 1
• Ținta pentru magneziu: >0,6 mmol/L (>1,5 mg/dL) 1

Corectarea Depleției de Volum Înainte de Suplimentare

Rehidratarea pentru corectarea hiperaldosteronismului secundar este pasul crucial înainte de suplimentarea cu potasiu. 1

• Depleția de sodiu și apă declanșează hiperaldosteronismul secundar, care crește retenția renală de sodiu în detrimentul atât al magneziului, cât și al potasiului 2
• Administrați soluție salină intravenoasă (2-4 L/zi inițial) pentru a restabili echilibrul de sodiu și apă, ceea ce va reduce secreția de aldosteron și va opri pierderea renală de potasiu 2
• Eșecul de a corecta mai întâi depleția de volum va duce la pierderi continue de potasiu în ciuda suplimentării 2

Algoritm de Tratament Bazat pe Severitate

Hipokaliemie Severă (K+ ≤2,5 mEq/L sau Modificări ECG)

Hipokaliemia severă necesită tratament intravenos imediat într-un cadru monitorizat din cauza riscului ridicat de aritmii cardiace fatale. 1

• Monitorizare cardiacă continuă obligatorie pentru hipokaliemia severă cu risc cardiac 1
• Concentrație standard: ≤40 mEq/L prin linie periferică 1
• Rata maximă de perfuzie: 10 mEq/oră prin linie periferică; linia centrală este preferată pentru concentrații mai mari pentru a minimiza durerea și flebita 1
• Pentru DKA: adăugați 20-30 mEq potasiu (2/3 KCl și 1/3 KPO4) la fiecare litru de soluție IV odată ce K+ scade sub 5 mEq/L și debitul urinar adecvat este stabilit 1
• Reverificați potasiul în 1-2 ore după corectarea intravenoasă pentru a asigura răspunsul adecvat și a evita supracorectarea 1

Hipokaliemie Moderată (K+ 2,5-2,9 mEq/L)

Pacienții cu hipokaliemie moderată prezintă risc semnificativ de aritmii cardiace și necesită corectare promptă. 1

• Administrați clorură de potasiu orală 20-60 mEq/zi pentru a menține potasiul seric în intervalul 4,5-5,0 mEq/L 1
• Împărțiți doza în 2-3 administrări separate pe parcursul zilei pentru a evita fluctuațiile rapide ale nivelurilor sangvine și pentru a îmbunătăți toleranța gastrointestinală 1
• Verificați potasiul și funcția renală în 3-7 zile după inițierea suplimentării, apoi la fiecare 1-2 săptămâni până când valorile se stabilizează 1

Hipokaliemie Ușoară (K+ 3,0-3,4 mEq/L)

Pentru hipokaliemia ușoară la pacienții asimptomatici, abordarea orală este preferată. 1

• Începeți cu clorură de potasiu 20-40 mEq zilnic, împărțit în 2-3 doze 1
• Creșteți aportul alimentar de potasiu: 4-5 porții de fructe și legume zilnic furnizează 1.500-3.000 mg potasiu 1
• Monitorizare: verificați potasiul în 1 săptămână, apoi lunar pentru primele 3 luni 1

Considerații Speciale pentru Medicamente

Când să Adăugați Diuretice Economisitoare de Potasiu

Pentru hipokaliemia persistentă indusă de diuretice, diureticele economisitoare de potasiu sunt mai eficiente decât suplimentele orale cronice de potasiu. 1

• Spironolactonă 25-100 mg zilnic (prima linie) 1
• Amilorid 5-10 mg zilnic în 1-2 doze împărțite 1
• Triamteren 50-100 mg zilnic în 1-2 doze împărțite 1
• Verificați potasiul și creatinina la 5-7 zile după inițierea diureticului economisitor de potasiu, apoi continuați monitorizarea la fiecare 5-7 zile până când valorile se stabilizează 1

Contraindicații pentru Diuretice Economisitoare de Potasiu

Evitați diureticele economisitoare de potasiu la pacienții cu boală renală cronică semnificativă (GFR <45 mL/min). 1

• Utilizați cu precauție atunci când combinați cu inhibitori ACE sau ARB din cauza riscului crescut de hiperkaliemie 1
• Opriți temporar dacă potasiul depășește 5 mEq/L 1

Ținte și Monitorizare

Niveluri Țintă de Potasiu

Mențineți potasiul seric între 4,0-5,0 mEq/L la toți pacienții, deoarece atât hipokaliemia, cât și hiperkaliemia afectează negativ excitabilitatea cardiacă. 1

• Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă: ținta strictă 4,0-5,0 mEq/L deoarece ambele extreme cresc riscul de mortalitate 1
• Pentru pacienții cu digoxin: menținerea potasiului la 4,0-5,0 mEq/L este crucială pentru a preveni aritmiile fatale 1
• Pentru pacienții cu boală cardiacă sau aritmii: control mai strict necesar 1

Protocol de Monitorizare

Verificați potasiul și funcția renală în 2-3 zile și din nou la 7 zile după inițierea suplimentării cu potasiu. 1

• Monitorizare ulterioară: cel puțin lunar pentru primele 3 luni, apoi la fiecare 3 luni 1
• Monitorizare mai frecventă necesară la pacienții cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă sau medicamente concomitente care afectează potasiul 1

Capcane Comune de Evitat

Nu suplimentați niciodată potasiul fără a verifica și corecta mai întâi magneziul - aceasta este cea mai frecventă cauză a eșecului tratamentului. 1

• Nu combinați diuretice economisitoare de potasiu cu inhibitori ACE/ARB fără monitorizare atentă 1
• Nu administrați digoxin înainte de corectarea hipokaliemiei deoarece crește semnificativ riscul de aritmii fatale 1
• Nu presupuneți că suplimentele orale de potasiu sunt suficiente la pacienții cu diuretice de ansă fără a aborda cauza subiacentă 1
• Nu uitați să verificați funcția renală înainte de a iniția suplimentarea agresivă cu potasiu 1