Tratament Candida auris
Terapia Antifungică Inițială Recomandată
Pentru infecțiile cu Candida auris la pacienții cu vârsta peste două luni, echinocandinele reprezintă terapia de primă linie recomandată, fiind medicamentele empirice de elecție pentru acest patogen multirezistent emergent. 1, 2
Regimuri Terapeutice Specifice
Echinocandine (Prima Linie):
- Caspofungin: doză de încărcare 70 mg, apoi 50 mg zilnic 3, 4
- Micafungin: 100 mg zilnic 3, 4
- Anidulafungin: doză de încărcare 200 mg, apoi 100 mg zilnic 3, 4
Echinocandinele sunt preferate deoarece aproximativ 90% din izolatele de C. auris sunt rezistente la fluconazol, 30% la amfotericină B, și doar 5% la echinocandine 1. Cu toate acestea, rezistența la echinocandine poate apărea în timpul tratamentului, necesitând monitorizare atentă 5, 2.
Alternative Terapeutice
Amfotericină B Lipozomală:
- Doza: 3-5 mg/kg zilnic 3, 4
- Indicată când există intoleranță, disponibilitate limitată sau rezistență la alte antifungice 3
- Recomandată ca agent de primă linie pentru infecțiile tractului urinar cu C. auris 4
Terapie Combinată:
- Considerată pentru tulpinile rezistente la echinocandine 1
- Poate include combinații de echinocandine cu amfotericină B lipozomală 4
Considerații Speciale pentru C. auris
Testarea Susceptibilității
Testarea susceptibilității antifungice este esențială pentru toate izolatele de C. auris, deoarece profilurile de rezistență variază semnificativ 3, 1. Testarea pentru rezistența la echinocandine trebuie luată în considerare în special la pacienții care au primit anterior tratament cu echinocandine 3.
Identificarea Corectă
C. auris este frecvent identificat greșit prin metode biochimice tradiționale (adesea confundat cu C. haemulonii sau C. lusitaniae) 5, 2. Metodele MALDI-TOF și moleculare (PCR) sunt necesare pentru identificarea corectă 1.
Durata Tratamentului
- Pentru candidemie fără complicații metastatice: minimum 2 săptămâni după clearance-ul documentat al Candida din sânge și rezolvarea simptomelor 3
- Pacienții rămân colonizați pentru perioade lungi după tratament, necesitând măsuri continue de control al infecției 6
Managementul Surselor de Infecție
Îndepărtarea Cateterelor
Îndepărtarea cateterelor venoase centrale este puternic recomandată la pacienții non-neutropenici cu candidemie 3, 7. Dispozitivele urinare și alte dispozitive invazive trebuie îndepărtate sau înlocuite când este posibil 7, 4.
Controlul Sursei
Drenajul chirurgical adecvat este obligatoriu pentru toate formele de infecții invazive cu Candida, inclusiv abcese și infecții intra-abdominale 8, 7.
Monitorizare și Follow-up
Culturi de Sânge Repetate: Trebuie efectuate zilnic sau la fiecare două zile până la clearance-ul documentat 3.
Examinare Oftalmologică: Toți pacienții non-neutropenici cu candidemie trebuie să aibă examinare oftalmologică dilatată în prima săptămână după diagnostic 3.
Capcane Comune
- Nu presupuneți susceptibilitate la fluconazol - majoritatea izolatelor de C. auris sunt rezistente la fluconazol și nu trebuie tratat empiric cu azoli 1, 2
- Colonizarea persistentă - pacienții rămân colonizați mult timp după tratament, necesitând precauții de contact prelungite 6, 5
- Dezvoltarea rezistenței - rezistența la echinocandine poate apărea în timpul tratamentului, necesitând retestare dacă infecția persistă 5, 2
- Transmitere nosocomială - C. auris supraviețuiește pe suprafețe inanimate și se transmite ușor între pacienți, necesitând măsuri agresive de control al infecției 6, 2