Tratamentul Sindromului Tietze
Tratamentul de primă linie pentru sindromul Tietze constă în administrarea de AINS la doza maximă tolerată, asociată cu aplicarea locală de căldură sau gheață, pentru o perioadă de 1-2 săptămâni. 1
Abordarea Inițială (Săptămânile 0-2)
- Începeți cu AINS/COXIB-uri la doza maximă tolerată și aprobată pentru adulți ca piatră de temelie a terapiei inițiale 1
- Continuați AINS-urile pentru 1-2 săptămâni când există durere de tip pleuritic sau componentă inflamatorie subiacentă 1, 2
- Dacă AINS-urile sunt contraindicate, utilizați acetaminofen ca analgezic alternativ 1, 2
- Aplicați local căldură sau gheață în conjuncție cu terapia farmacologică 1, 2
- Luați în considerare analgezice topice precum plasturele cu lidocaină pentru ameliorarea durerii localizate cu efecte sistemice minime 1, 2
Evaluarea Răspunsului Terapeutic
- Evaluați răspunsul la tratament la 2-4 săptămâni: dacă apare un răspuns suficient, continuați și reevaluați la 12 săptămâni; luați în considerare reducerea treptată sau tratamentul la cerere cu ameliorare susținută 1
- La 12 săptămâni: dacă răspunsul este susținut, luați în considerare reducerea treptată la tratament la cerere 1
Tratament de Linia a Doua pentru Simptome Persistente (După Săptămâna 2-4)
- Adăugați colchicină în doză mică dacă simptomele persistă în ciuda terapiei adecvate cu AINS 1, 2
- Luați în considerare rotația AINS-urilor dacă răspunsul este insuficient după 2-4 săptămâni 1
- Cursuri scurte de prednisolon oral pot fi luate în considerare ca opțiuni de punte pe parcursul etapelor de tratament, dar evitați utilizarea pe termen lung a glucocorticoizilor 1
- Injecțiile intraarticulare cu glucocorticoizi pot fi luate în considerare ca opțiuni de punte în timp ce se așteaptă efectul altor agenți 1, 3
Confirmarea Diagnosticului Înainte de Tratament
Este esențial să confirmați diagnosticul înainte de a iniția tratamentul:
- Identificați sensibilitatea reproducibilă la palparea articulațiilor costocondrale afectate (de obicei coastele 3-7) 1, 2, 4
- Excludeți cauzele care pun viața în pericol la pacienții >35 ani sau cu factori de risc cardiac 1
- Obțineți ECG în 10 minute pentru a exclude sindromul coronarian acut, disecția aortică, embolia pulmonară sau ruptura esofagiană în contexte clinice adecvate 1, 4
- Durerea ascuțită, înțepătoare care se agravează la inspirație sau palpare reduce semnificativ probabilitatea ischemiei cardiace 1, 4
- Nu utilizați răspunsul la nitroglicerină ca criteriu diagnostic, deoarece ameliorarea nu distinge durerea cardiacă de cea non-cardiacă 1
Considerații Importante
- Luați în considerare consultul de fizioterapie ca parte a managementului cuprinzător 1
- Reevaluați pacienții cu durere persistentă pentru a exclude alte cauze potențiale, inclusiv osteita cronică non-bacteriană, sindromul SAPHO sau spondilartrita axială 1, 2
- Afecțiunea este autolimitată și benignă, dar simptomele pot fi cronice (>6 luni la 55,4% dintre pacienți) 1
- Intervenția chirurgicală este rezervată cazurilor refractare la tratamentul conservator 5, 6