Tratamentul Epilepsiei la Pacienții cu Demență
Recomandare Principală
Levetiracetamul este medicamentul antiepiletic de primă linie pentru pacienții vârstnici cu epilepsie și boală Alzheimer, datorită profilului său superior de siguranță, lipsei interacțiunilor cu inhibitorii colinesterazei, și potențialului beneficiu cognitiv. 1, 2
Algoritm de Tratament Farmacologic
Medicamentul de Primă Alegere: Levetiracetam
- Levetiracetamul este preferabil deoarece îmbunătățește scorurile la Mini-Mental State Examination și prezintă mai puține evenimente adverse comparativ cu lamotrigina sau fenobarbitalul la pacienții cu Alzheimer 1
- Nu există interacțiuni clinice relevante cu inhibitorii colinesterazei (donepezil, rivastigmină, galantamină) sau antagoniștii receptorilor NMDA (memantină), permițând continuarea tratamentului demenței 1
- Este mai bine tolerat la populația vârstnică și poate îmbunătăți cogniția la pacienții cu deficit cognitiv ușor și boală Alzheimer 1
- Dozarea: Începeți cu doze mici (250-500 mg de două ori pe zi) și creșteți treptat până la 1000-1500 mg de două ori pe zi, monitorizând efectele adverse 3
Alternativa de Primă Linie: Lamotrigina
- Lamotrigina este o alternativă excelentă cu control bun al crizelor și tolerabilitate superioară la pacienții cu Alzheimer și epilepsie 2
- Avantaje: Efecte cognitive adverse minime, profil farmacocinetic favorabil la vârstnici 4, 3
- Dozarea: Titrare lentă obligatorie pentru a preveni reacțiile cutanate severe - începeți cu 25 mg pe zi, creșteți cu 25 mg la fiecare 2 săptămâni până la 100-200 mg pe zi 3
Alte Opțiuni Acceptabile (Linia a Doua)
- Carbamazepina și acidul valproic pot fi utilizate, dar necesită monitorizare atentă a nivelurilor serice și au mai multe interacțiuni medicamentoase 4
- Gabapentinul are efecte cognitive adverse minime, dar eficacitatea sa la pacienții cu demență este mai puțin studiată 4
Medicamente de EVITAT
- Fenobarbitalul trebuie evitat datorită efectelor sedative marcate și agravării cognitive 1
- Fenitoina are rezultate terapeutice mai slabe decât levetiracetamul și lamotrigina la pacienții cu Alzheimer 2
- Tacrina nu mai este recomandată ca tratament de primă linie pentru demență datorită hepatotoxicității 5, 6
- Medicamentele anticolinergice (difenhidramină, oxibutinină, ciclobenzaprină) agravează confuzia și agitația și trebuie eliminate 7
Principii de Management Non-Farmacologic
Înainte de Inițierea Tratamentului Antiepiletic
- Excludeți cauzele simptomatice ale crizelor (infecții, tulburări metabolice, medicamente noi, durere, retenție urinară, constipație) înainte de a începe terapia antiepileptică pe termen lung 4, 8
- Verificați infecțiile (infecții urinare, pneumonie) care pot precipita crizele la pacienții vârstnici cu demență 7
- Evaluați tulburările metabolice (hipoxie, deshidratare, anomalii electrolit ice) care pot declanșa activitate epileptiformă 7
Modificări de Mediu și Rutină
- Stabiliți o rutină zilnică previzibilă cu orare consistente pentru exerciții, mese și somn pentru a regla ritmurile circadiene perturbate 5, 6
- Eliminați pericolele din mediu (podele alunecoase, covoare) care devin mai periculoase când confuzia se agravează 6
- Reduceți zgomotul, dezordinea și stimularea în orele de după-amiază târziu și seară pentru a minimiza agitația 6
- Utilizați calendare, etichete și indicii de orientare pentru a minimiza confuzia 6
Când să Începeți Tratamentul Antiepiletic
- Tratați după prima criză dacă există dovezi de implicare neurologică focală sau risc de crize recurente 4
- Crizele apar de obicei în stadiile târzii ale bolii Alzheimer, în medie >6 ani de la debutul bolii 4
- Crizele sunt mai probabile la pacienții cu boală Alzheimer cu debut precoce, în special dacă există o mutație familială presenilină I 4
Monitorizare și Ajustare
- Utilizați cea mai mică doză posibilă și monitorizați nivelurile medicamentelor antiepileptice acolo unde este posibil 4
- Monoterapia este preferată ori de câte ori este posibil pentru a minimiza interacțiunile medicamentoase și efectele adverse 8
- Monitorizați funcția cognitivă regulat folosind MMSE sau alte instrumente validate pentru a detecta agravarea indusă de medicamente 1
- Reevaluați la fiecare 6 luni pe măsură ce apar simptome noi și planul de îngrijire necesită modificare 9
Capcane Comune de Evitat
- Nu prescrieți medicamente antiepileptice fără un diagnostic clar de crize - manifestările crizelor pot fi confundate cu simptomele demenței subiacente 4, 8
- Nu ignorați cauzele medicale reversibile (durere, infecție, constipație, efecte adverse ale medicamentelor) care pot agrava agitația seara 6
- Nu utilizați benzodiazepine ca tratament de primă linie pentru agitație (cu excepția sevrajului de alcool sau benzodiazepine), deoarece cresc incidența și durata delirului 7
- Nu adăugați antipsihotice fără a aborda mai întâi cauzele medicale reversibile și fără a epuiza intervențiile non-farmacologice 7
Considerații Speciale pentru Demență Vasculară
- Demența vasculară are un risc și mai mare de epilepsie decât boala Alzheimer 1
- ISRS-urile (citalopram sau sertralină) sunt tratamentul farmacologic de primă linie pentru agitație la pacienții cu demență vasculară, nu antipsihoticele 7
- Evitați risperidona și olanzapina la pacienții cu boală vasculară preexistentă datorită riscului triplu de accident vascular cerebral 7
Tratamentul Depresiei Comorbide
- Depresia este frecventă și adesea netratată la adulții vârstnici cu boală Alzheimer 5, 9
- ISRS-urile (citalopram sau sertralină) sunt agenții de primă alegere pentru tratamentul depresiei la pacienții cu demență, având efecte anticolinergice minime 5, 9
- Citalopramul: începeți cu 10 mg/zi, maxim 40 mg/zi 9
- Sertralina: începeți cu 25-50 mg/zi, maxim 200 mg/zi 9